Cu gândul în trecut

Uneori mă-ntorc cu gândul în trecut

La ce a fost și mi-a plăcut,

Îmi amintesc de vremurile bune

Și soarele din sufletu-mi apune.

Era mai frumos pe timpuri,

Nu se scurgeau așa rapid

Ale clepsidrelor nisipuri,

Lumea trăia-n iubire și-armonie,

Viața parcă nu era așa sălcie.

Nimic nu mai e ca altădată,

E dată peste cap Planeta toată,

Unii oameni s-au înrăit,

Cei buni sunt greu de găsit;

De ce oare?

Doar ne-ncălzește-același soare!

E prea multă ură, dezbinare,

Izbucnesc războaie din senin

Care aduc moarte și chin.

Plânge cu lacrimi cerul imens,

Se dau lupte de-orgolii fără sens,

Nu s-a sfârșit goana după avere,

Este-adevărul, nu a mea părere. 

Bine că încă există 

Creștini adevărați care rezistă

Tentațiilor de tot felul,

Creștini ce nu agreează măcelul, 

Creștini care postesc...

Creștini care-L iubesc și Îl Slăvesc

Pe Dumnezeu cel Mare,

Creștini care se roagă fără încetare

Să fie pace-ntre popoare.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Cu inima la Dumnezeu 

Nu-mi pierd speranța

Când puterile mă lasă

Și grijile pe suflet mă apasă,

Când sunt pe punctul de-a cădea

Și inima începe-a mă durea,

Mă rog la Dumnezeu;

Știu că aude glasul meu

Pentru că Îi aduc Slavă mereu,

Îl simt tot timpu-alăturea

Chiar dacă nu Îl pot vedea.

Când mă lovesc de greutăți

Și visurile-mi nu devin realități,

Nu-mi pierd speranța nicidecum,

Cu-ncredere merg pe al vieții drum;

Credința, cu adevărat m-ajută 

Să nu mă dau nicicând bătută,

Mă scoate-ntotdeauna la liman

Făcându-mă lumină să eman,

Ca să pot ține piept oricărui uragan.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Cu inima la Dumnezeu 

Știe Dumnezeu...

Cu zâmbetul pe față,

Cu-ncredere și cu speranță,

M-agăț de firul numit "Viață"

Ca să îl mai lungesc puțin

De mi-o da voie Tatăl Divin;

De El mereu îndrumată,

Cu inima-mi împăcată 

Merg pe o cale dreaptă,

Încerc să nu m-abat de la ea

Indiferent ce s-ar întâmpla.

În sufletu-mi curat 

Ca al unui copil nevinovat,

Nu-i loc de ură niciodat',

Îmi iubesc aproapele, 'l-ajut,

Mult bine altora am făcut;

Știe Dumnezeu, nu mă fălesc,

Pentru toate, zi de zi Îi mulțumesc,

Numele I-L Preamăresc,

Slăvit să fie-n vecii vecilor 

Că la nevoie mi-a sărit în ajutor!

Mi-a luat de pe umeri poveri,

M-a scăpat de griji și de dureri,

Nicicând n-am cerut să-mi dea averi;

I-am cerut întotdeauna sănătate,

Și de am păcate, să-mi fie iertate!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Cu inima la Dumnezeu 

Totul are-o rânduială

Al patrulea anotimp

De regulă geros, capricios,

Poate fi și frumos, prietenos;

Mantiile de omăt sunt de folos

Livezilor, câmpiilor mănoase,

Plantelor ce au puteri miraculoase.

Dumnezeu e Bun și Mare,

Are grijă de ogoare, 

De mieluți și de mioare,

Chiar de vremea-i schimbătoare;

Ziua rece foarte iute trece,

Noaptea nu mai e neagră tăciune 

Când creștinii stau în rugăciune,

Orice iarnă grea, ca prin minune

Dintr-o dat' ușoară devine.

Totul are-o rânduială

În lumea asta materială,

Anotimpurile vin, pleacă, revin,

În fiecare an este așa,

Viața merge înainte,

Trebuie să mergem în pas cu ea!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Cu inima la Dumnezeu 

Ce Lui Dumnezeu Îi place

După faptă și răsplată,

Asta-i judecata dreaptă,

Cu ce mână vom da,

Cu-aceeași mână vom primi.

Trebuie să ne iubim semenii,

Să facem bine necondiționat,

Să nu uităm nicicând

De unde am plecat.

Ce vom semăna, aia vom culege,

E scris demult în lege,

Cu ocaua cu care vom măsura 

Cu-aceeași oca ni se va măsura.

Fericiți vor fi 

Cei ce pe-alții nu-i vor prigoni,

Cei care trăiesc în pace

Și fac ce Lui Dumnezeu îi place.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Cu inima la Dumnezeu 

Drumul Vieții

Drumul Vieții, e uneori abrupt,

Dar omul ce-L are 

Pe Dumnezeu ca scut

Nu se dă nicicând bătut,

Nu se lasă corupt

De nimeni, de nimic,

Merge cu fruntea sus, înainte,

Nu ține minte răul,

Nu hulește, nu urăște,

Nu clevetește,

Își iubește aproapele,

Îl ajută necondiționat...

Omul ce-n Hristos s-a botezat 

Nu se leapădă 

De credință niciodat',

Își păstrează sufletul curat,

Stă cât mai departe de păcat,

Nu minte, nu înșală,

Nu se teme de nicio boală,

Nu e ahtiat după avere,

N-aleargă după himere,

Nu pune preț 

Pe lucrurile materiale

Ci pe cele spirituale.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Cu inima la Dumnezeu 

Să nu îți pierzi credința

De ți-e curată inima

Și-L porți pe Dumnezeu în ea,

Atunci când vei cădea,

El, sigur te va ridica,

Drumul vieții ți-l va lumina,

De tot ce-i rău te va scăpa.

Omule, să nu îți pierzi credința

Căci ea îți va aduce biruința,

Crede și nu cerceta,

Cere și ți se va da,

Așa spune Biblia... !

Bate, și se va deschide cumva 

Ușa ce ți-a fost închisă cândva,

Fii optimist, cutezător,

Privește cu încredere spre viitor.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Cu inima la Dumnezeu 

În Mâinile Lui Dumnezeu

În Mâinile Lui Dumnezeu

Îmi las grijile adesea eu,

Cu totul mă încred în El,

Îl port cu drag în suflețel;

Întotdeauna îmi arată

Cărarea frumoasă, dreaptă,

Îmi dă putere să merg înainte

Tatăl din Slăvile Sfinte;

Doar El este în stare

Să-mi prefacă-n sărbătoare 

Orice zi ce-mi pare grea

Ca să nu-mi fac inimă rea.

Binecuvântat să fie

Astăzi, mâine, pe vecie,

Îngăduitorul, Iubitorul, 

Milostivul, Creatorul!

În Mâinile Lui curate

Mi-am pus odat' necazurile toate

Și m-a izbăvit de ele,

Le-a făcut oale și ulcele;

Minuni multe m-a făcut să trăiesc

Cel în care ne-ncetat nădăjduiesc,

Izvorul nesecat cu Apă-Vie,

A vieții mele nesfârșită bucurie.

N-am cuvinte pentru a-L descrie,

Nu am foi destule pentru-a scrie

Cât de recunoscătoare Îi sunt

Că pot cu glas dulce să Îi cânt;

Doamne, cu bunătatea ce-o ai

Rezervă-mi un loc în Rai,

Nu mă lepăda de la Fața Ta,

Rămâi lângă mine-acum și pururea!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Cu inima la Dumnezeu

Dumnezeu Cel Mare

Pe aripi de lumină mă poartă

Credința-n EL, ce e nestrămutată,

Numele cu voce tare I-L rostesc,

Din inimă ÎL Preamăresc.

Îi mulțumesc zi și noapte 

Preabunului ce-mi face parte

De sănătate, fericire,

Pace interioară, împlinire.

Demult căzut-am și m-a ridicat,

Rănile-mi toate le-a vindecat,

M-a ajutat fără-ncetare 

Dumnezeu Cel Mare;

Lacrimi amare de-am vărsat,

Îndat' Preamilostivul le-a uscat,

Iubirea Sa binefăcătoare 

M-a pus iute pe picioare.

Slavă Sfântului Său Nume

Cunoscut de-ntreaga lume!

Binecuvântat să fie-n veci

Că-mi netezește poteci;

Îmi dă cele de trebuință 

Căci mă rog Lui cu stăruință

Din sufletul cald al meu

Nu doar la greu, ci mereu.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Cu inima la Dumnezeu